marți, 17 august 2010

Fericire cu iz luxemburghez

De ceva vreme traiesc intr-o stare de beatitudine care ma copleseste adeseori, culminand cu un nod in gat si un zambet care reda cel mai bine acest sentiment pe care nu l-am mai experimentat de mult.  

Iata cativa factori care contribuie semnificativ la realizarea acestui lucru:

  • faptul ca lucrez intr-un mediu deosebit, cu oameni frumosi, in compania carora simt ca ma dezvolt ca om
  • plimbarile cu bicicleta, cand descopar mereu locuri noi
  • zambetul soferului portughez de pe autobuzul 13, care imi deschide usile mereu cand ma vede ca alerg in statie
  • seara de karaoke de la Cip, cand imi curgea muzica prin vene, tremurand de emotie cand cantam "Fix you" de la Coldplay
  • bomboanele Maltesers
  • ochii tulburator de albastri ai lui Bram
  • rasul molipsitor al Ioanei
  • berea de la festivalul de Jazz
  • piscina cu valuri si masajul cu bule de aer 
  • mini-cascada si fantana din parc
  • frunzele aramii adunate de vant langa copaci
  • chiar si ploaia din ultimele zile ...

Dar cel mai mult ma face fericita faptul ca te am, C., si ca te iubesc din tot sufletul!


duminică, 11 iulie 2010

Luxemburg




Luxembourg - orasul in care imi voi petrece urmatoarele 3 luni, lucrand ca traducator stagiar la Parlamentul European. 

Drumul. Drumul pana in Luxemburg a fost destul de obositor, avand in vedere faptul ca am mers cu avionul pana in Dusseldorf, apoi am schimbat 3 trenuri pana in Luxemburg, lucru extrem de neplacut tinand cont ca am avut un troller de 30 kg (tipic pentru mine) pe care a trebuit sa-l car dupa mine prin toate garile, ceea ce era total neindicat, tinand cont ca am descoperit recent ca am un inceput de hernie de disc, pe langa alte afectiuni ale coloanei. In orice caz, m-am descurcat cu chiu, cu vai si am ajuns in gara din Luxemburg, unde m-a asteptat proprietara camerei unde m-am cazat. Cartierul unde stau se numeste Strassen si este foarte linistit si cochet, casele nu au garduri, ci tot felul de flori si spatii verzi in fata. 

Orasul. In Luxemburg, natura este extrem de prezenta in viata oamenilor prin nenumaratele spatii verzi si locuri salbatice in care pur si simplu uiti ca locuiesti intr-un oras. De exemplu, ieri am fost in Grund, cartierul aflat la cea mai joasa altitudine (230 m), urcand pana la 480 m in restul orasului. In Grund se ajunge cu un lift, apoi incepe aventura: paduri de foioase si conifere, stanci, foste fortarete, poduri peste care trec doar trenurile, viaducte si serpentine. E un loc mirific, in care te simti in alta lume. 

Oamenii. In cele 10 zile de cand ma aflu aici, am realizat ca Luxemburg este cu adevarat un oras al multiculturalismului. Aici am intalnit oameni din toate colturile Europei si nu numai. Pe strada aud tot felul de limbi iar lumea este in general foarte relaxata. Se simte la orice pas ca nivelul de trai este ridicat si ca oamenii nu duc grija zilei de maine si ca, in general, nu se streseaza pentru nimic. De exemplu, nu am auzit niciun claxon de cand am venit, si dimineata cel putin e foarte aglomerat pe sosea. Oamenii sunt tare frumos imbracati si extrem de civilizati. 

Parlamentul European. In Luxemburg se afla Secretariatul Parlametului European, unde lucreaza aprox. 4 000 de functionari. Cladirile Parlamentului se disting prin design-ul extrem de modern si prin alura impunatoare. Eu am biroul in Tower A, sau TOA, la etajul 12. Lucrez in unitatea romana de traduceri, deci, implicit, am lagatura doar cu romanii care lucreaza acolo. Aproape fiecare tara are cate 2-3 stragiari care au cate un mentor care le va coordona activitatea si ii va evalua la sfarsit. In prima zi ne-am intalnit cu totii in Tower B, eu am venit imbracata in haine de office si spre surprinderea mea, am constatat ca toata lumea adopa o tinuta casual, cat mai lejera, camasa nefiind obligatorie cum imi imaginam eu. Coordonatorii foarte prietenosi si dornici sa ajute si, in general, persoane bune si relaxate. La inceput, facem tot felul de training-uri si seminarii care sa ne ajute sa ne familiarizam cu sistemul si cu programele pe care le folosesc. Sunt foarte multe lucruri noi si dificile, dar sper sa invat repede si sa fac fata cu brio celei mai mari provocari de pana acum - lucrul la Parlamentul European. 

Primele impresii. In primele zile m-am simtit cu adevarat o straina, nu stiam orasul si mi se parea foarte incalcit - oricum stau foarte prost cu orientarea in general. M-am si ratacit de 2 ori. Si imi era greu sa ma obisnuiesc cu franceza, care se vorbeste peste tot (eu stiind doar engleza si germana). Mai aud si luxemburgheza mai ales la radio in autobuz, si un pic de germana, dar franceza primeaza de departe.  Mi-au trebuit cam 3 zile sa ma dezmetecesc si sa ma obisnuiesc cu drumul de dimineata, cu atmosfera de la servici. Oricum, ma simt in permanenta obosita, desi nu am inceput inca lucrul efectiv. Probabil nu m-am obisnuit inca cu aerul tare si proaspat de la atatea spatii verzi. Referitor la preturi, pot spune ca sunt destul de rezonabile, nu extrem de ridicate cum ma asteptam. De exemplu, pot gasi lapte cu 1, 20 euro sau pere cu 0,90 euro/kg. Dar asta depinde de supermarket. Legat de vreme, pot spune ca de cand am venit e foarte cald, in timpul pranzului temperatura ajunge si pana la 34 de grade Celsius, lucru total neobisnuit pt. Luxemburg. Aseara a plouat pt prima data de cand ma aflu aici si am simtit asta pe deplin, pentru ca m-a prins ploaia excat cand am coborat din autobuz si s-a oprit cand am ajuns acasa! Oricum a fost fain pt ca era foarte calda :)

Cam atat deocamdata, au revoir! :D 



vineri, 9 aprilie 2010

Suflet rebel

Unele lucruri se stabilesc dinainte si au un scop. Altele sunt stabilite de catre altii sa se intample pentru noi. Iar altele se intampla pur si simplu si nu trebuie sa ne punem prea multe intrebari in aceasta privinta. Trebuie doar sa traim momentul, sa savuram fiecare secunda. 

Unele lucruri care se intampla pur si simplu au un farmec aparte. Totusi, nu intotdeauna sunt corecte si bune. De cele mai multe ori contravin propriilor principii care pana in acel moment pareau de nezdruncinat. Parca dinauntrul fiintei tale se desprinde un alter ego care pana in acele momente se afla in stare latenta, gata oricand sa erupa dand frau liber unor emotii si sentimente contradictorii. E un pic infricosator, dar, in acelasi timp placut sa descoperi o alta parte a ta luand viata. E placut sa vezi cum te transforma clipa, cum intri intr-un soi de transa care iti pune stapanire pe intreaga fiinta, lasandu-te sa privesti neputincios cum acel vis dulce prinde aripi de realitate.

Pentru prima data dupa mult timp, rolurile s-au inversat: inima s-a bucurat de libertate deplina, spre detrimentul creierului care a trebuit sa zaca intemnintat privind neputincios la spectacolul inimii libere. Trecutul si viitorul s-au pierdut undeva in negura constiintei, exista doar prezentul, clipa aceasta dulce, pe care vroiai s-o inzestrezi cu un strop de eternitate.

Parca nu vroiai sa se intample si totusi iti doreai asta. In tine se dadea o lupta crancena, si totusi, vroiai sa fii invins, vroiai sa te lasi prada clipei, cu toata dulceata ei interzisa, cu tot fiorul care iti strabatea trupul, ajungand in ratacirea lui spasmodica, pana in adancul sufletului, facandu-l sa vibreze in acorduri de fericire pura si totusi, atat de cruda si amagitoare prin natura sa efemera. 

Unele lucruri sunt facute pentru a le trai pur si simplu, pentru a-ti pune sufletul in miscare si a te imbata cu iluzii. Fara urma de regret sau intrebari al caror raspuns il stii deja. 

vineri, 2 aprilie 2010

Am obosit ...

Am obosit ....

... sa ma gandesc la ce-ar fi fost daca ...

... sa caut raspunsuri pe care nu le voi afla niciodata

... sa incerc sa ghicesc ce gandesc unii cu adevarat 

... sa-mi plang de mila (in definitiv, sunt bine, sanatoasa, nu sufar de foame sau de sete, de ce mi-as dori mai mult?)

... sa astept fericirea

... sa fac altora pe plac

... sa ma gasesc doar pe mine vinovata de tot ce se intampla

... sa lupt cu nesiguranta si cu lipsa de incredere in mine si sa fiu invinsa

... sa ma gandesc la cat de usor te pot rani sau dezamagi oamenii

... sa ma gandesc la bani si la cat de mult s-ar schimba viata mea daca as avea parte de ei

... sa sper ca ziua ce vine va aduce schimbarea pe care o doresc

...sa ma consum pentru orice lucru neinsemnat pentru altii, dar al naibii de important pentru mine

... sa vad cum trece timpul fara sa realizez nimic important

... sa visez ...?

Da, am obosit sa visez... Am obosit sa visez la o lume mai buna, la o viata fericita.

Si totusi, de ce nu pot renunta la toate astea? Ma simt de parca ar trebui sa renunt la insasi esenta mea... Imi doresc schimbarea, dar in acelasi timp, imi e frica de ea, imi e teama ca m-as anula pe mine ca om. 

Concluzie: Ca orice om care a obosit, ma voi opri o clipa sa-mi trag sufletul si apoi voi porni iar la drum, un drum pe care trebuie sa-l parcurgem cu totii pana la capat: viata. 


luni, 1 martie 2010

Curcubeu

Undeva deasupra norilor imi prefac sufletul in stropi de ploaie calda. Cu tunet imi alung problemele. Cu fulger strapung lanturile constiintei. Apoi astern culoare peste inima mea alba, sunt un pictor si ma joc cu sentimentele, amestecandu-le intr-un dans ametitor de umbre si lumini, vartej de nebunie pura: 

Rosu - dragoste apusa

Oranj - iubire nespusa

Galben - furie si neputinta

Verde - bucurie refulata

Albastru - sperante dezlantuite

Indigo - frustrare si orgoliu

Violet - patima latenta

Curcubeu animat de sentimente haotice intr-o inima ce sta gata sa se revarse ...Pericol crescut de inundatie a spiritului ...Si tot mai ploua ...

duminică, 28 februarie 2010

Nefericire

Se apropie ziua mea ...Ciudat ca acum nu mai am nicio tresarire cand ma gandesc la asta... Ma uitam pe postarea de anul trecut si nu-mi vine sa cred cat de fericita eram si lipsita de griji ...Anul acesta situatia s-a intors la 180 de grade ...Sunt nefericita din toate punctele de vedere si imi pare rau sa zic asta, dar este crudul adevar... Sunt prinsa intr-o iubire care nu ma lasa sa zbor, nu ma lasa sa-mi desfac aripile si sa-mi urmez visul... Sunt captiva intr-o cusca cladita din neputinta si mila ...Mila fata de cel pe care il fac sa sufere, chiar daca asta era ultimul lucru pe care mi-l doream ...Eu nu vreau raul nimanui, vreau doar intelegere si acceptare... Acceptare a ceea ce sunt, sau a ceea ce am devenit... Sufletul meu pur si simplu nu ii mai poate darui iubirea de altadata, dar el nu vede asta, vrea sa se amageasca... Iar eu nu mai vreau sa-i vand iluzii in fiecare zi... Ma doare, ma doare ca nu sunt inteleasa cu adevarat, ma doare ca deciziile mele afecteaza atat de mult, ma doare ca nu poate accepta sfarsitul ...ma doare ...