Se apropie ziua mea ...Ciudat ca acum nu mai am nicio tresarire cand ma gandesc la asta... Ma uitam pe postarea de anul trecut si nu-mi vine sa cred cat de fericita eram si lipsita de griji ...Anul acesta situatia s-a intors la 180 de grade ...Sunt nefericita din toate punctele de vedere si imi pare rau sa zic asta, dar este crudul adevar... Sunt prinsa intr-o iubire care nu ma lasa sa zbor, nu ma lasa sa-mi desfac aripile si sa-mi urmez visul... Sunt captiva intr-o cusca cladita din neputinta si mila ...Mila fata de cel pe care il fac sa sufere, chiar daca asta era ultimul lucru pe care mi-l doream ...Eu nu vreau raul nimanui, vreau doar intelegere si acceptare... Acceptare a ceea ce sunt, sau a ceea ce am devenit... Sufletul meu pur si simplu nu ii mai poate darui iubirea de altadata, dar el nu vede asta, vrea sa se amageasca... Iar eu nu mai vreau sa-i vand iluzii in fiecare zi... Ma doare, ma doare ca nu sunt inteleasa cu adevarat, ma doare ca deciziile mele afecteaza atat de mult, ma doare ca nu poate accepta sfarsitul ...ma doare ...
