De ce simțim câteodată nevoia să evadăm din propria viață? De ce ajungem să ne plictisim de ceea ce suntem sau de ceea ce facem? Suntem ghidați de propriile principii, deci ar trebui tot timpul să facem ceea ce vrem, ce am ales să facem, și totusi, de ce ajungem să regretăm la un moment dat ceva?
Suntem alcătuiți dintr-un material fin numit Alegeri, și vrem să ne dovedim de fiecare dată iscusința de croitori desăvârșiți, să creăm modelul care se ni potrivește perfect. De fiecare dată alegem câte o ținută care potrivește unei anumite ocazii, nerealizând că nu o putem purta la nesfârșit, pentru că se uzează. Deci trebuie schimbată cu una nouă. Și atunci trebuie iară sa ne petecem ore sau zile în șir în croitorie, pentru că trebuie să facem din nou culorile să se asorteze și să potrivim mărimile. Noua ținută trebuie să ne vină perfect, să ne scoată în evidență calitățile- cu alte cuvinte, să fie oglinda sufletului, pentru că noi am ales-o. Dar și aici trebuie să ținem cont de faptul că ne putem îngrășa sau slăbi, deci va trebui să ne ajustăm hainele pe ici, pe colo. Dacă nu vom face asta, riscăm să ne ducem viața încorsetați de propriile alegeri, să adoptăm un zâmbet fals sau un mers nesigur sub povara hainelor care nu ni se mai potrivesc, refuzând cu inconștiență să mai apelăm la croitorul din noi. Și aici intervin Regretele.
Dar până la urmă noi alegem dacă vrem să fim la modă sau nu. Cateodată adoptăm un look mai rebel, mai sofisticat, altădată unul cuminte. Dacă o ținută s-a demodat, nu îmseamnă neapărat că nu mai e potrivită. Știm cu toții că moda se repetă, dar și că este schimbătoare. Și totusi, de ce ne urmărește mereu acea notă de incertitudine conținută în materialul fin din care suntem compuși? ...probabil că ea n-o să se demodeze niciodată.
