vineri, 13 februarie 2009

tristete ...

Oricat as incerca sa gandesc pozitiv, sunt momente uneori cand chiar nu pot sa fac asta. ca acum de exemplu...inot intr-o mare de tristete si sunt singura, nu pot spune nimanui ce simt acum..doar acestui blog. sunt momente in care ma cuprinde un sentiment de nefericire profunda si ma intreb daca e normal. doar fiindca cel de langa tine a distrus cliseele de normalitate pe care le aveai bine inradacinate in adancul mintii. este posibil oare? este posibil sa cazi de pe norisorii de pe care pluteai intr-o prapastie de indoieli, ganduri fara rost si ...frica? da, frica..frica de a-i spune celuilalt ce simti si ce crezi ...pentru ca te temi de consecinte, desi din nou acest lucru nu ti se pare normal. frica de a comunica practic. de ce trebuie sa existe sentimentul asta de frica intr-o relatie? ma simt atat de mica, de nesigura...un sentiment tare ciudat de care sper sa scap in curand, desi simt ca ma afund tot mai tare in el. simt un nod in gat si as vrea sa urlu, sa ma descatusez de tot raul care sper sa fie doar unul aparent...

Sau poate ca e doar in mintea mea.

5 comentarii:

  1. Toate trairile si imaginile / perceptiile care ni se prezinta de-a lungul zilelor sunt o reflectie a ceea ce e in noi.. poate de asta e bine -cel putin din cand in cand- sa nu ne folosim doar mintea pentru a face o analiza... bineinteles, asa cum nu exista o formula a binelui, asta nu va genera eliberarea completa de probleme -dar s-ar putea sa mai atenueze din impactul emotional pe care il resimtim in urma unei caderi...

    Foarte simpatic ceea ce ai scris in primul post, referitor la punctele de suspensie..."asta denota un psihic labil" :) De ce? Ar putea foarte bine sa reprezinte o incercare de a evita un blocaj, de a evolua dincolo de un anumit gand...Sau ar putea la fel de bine sa reprezinte niste...puncte de suspensie :P. Vezi cate posibilitati?...

    P.S.: ce e normalitatea?
    P.P.S.: Un gand / sentiment negativ sau o nelamurire dispare uneori mai repede atunci cand vorbesti cu persoana potrivita (care poate sa fie potrivita pentru o anumita discutie chiar daca nu face parte din categoria "best friends")..o persoana -una singura, fata in fata daca e posibil...Viata nu e generala! Niciodata.

    RăspundețiȘtergere
  2. multumesc pt ce ai scris, anonimule:) ma faci sa vad altfel lucrurile.

    RăspundețiȘtergere
  3. in viata, sau intr-o relatie, atarni cateodata de un fir de ata. intre paradis si infern, nu mai e decat o fereastra mica. important este sa nu te lasi coplesita de aceste ganduri si trairi.nimeni nu traieste in puf, asemenea lucruri le intalnesti in existenta fiecaruia.doar dupa ce treci prin prapastie ajungi la fericire. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. @pestele: asa e, acele momente au trecut, si important este ca am invatat din ele si mai ales ca am discutat toate astea cu persoana iubita. fara comunicare nu se poate nimic!

    RăspundețiȘtergere
  5. eu tot recitesc ce a scris Anonimul,cat am cautat sa mai gasesc oameni cu o asa forta de analiza...super

    RăspundețiȘtergere