miercuri, 18 martie 2009

Suprematia pragmatismului

Cate sentimente poti trai in cateva secunde...Frica, deznadejde, disperare, tristete, furie, si mai ales regret...Regretul de a fi atat de slab, de a sti ca nu te poti schimba. Sau nu vrei. Mai degraba nu poti. Si continui sa faci aceleasi greseli pe care evident nu le consideri greseli. Stau si ma intreb daca firea sensibila si prea meditativa cateodata nu dauneaza grav firii extrem de pragmatice a celuilalt. Fructul imbinarii "armonioase" dintre cele doua firi este bineinteles...lacrima. Cateodata un siroi de lacrimi care simti ca nu mai contenesc. Ciudat cand realizezi ca lucrurile pt care te consumi par de-a dreptul hilare si fara pic de noima pt celalalt. De ce? Nu inteleg cum pot sa existe viziuni atat de diferite. Si totusi exista. Pur si simplu. Numai ca mai intervine pe alocuri si lipsa de tolerare din partea celuilalt. Aici e buba. Si trebuie sa o vindecam. Clar. 
De azi incep programul intensiv cu doze moderate de pragmatism. Voi incerca sa imi educ creierul (sau mai degraba inima) sa se preocupe doar de lucrurile cu adevarat importante, fara sentimentalisme. Oare voi reusi?...

8 comentarii:

  1. Eu sunt un visător incurabil, trebuie să recunosc... Am încercat, la un moment dat, mici doze de pragmatism - aşa cum ai scris tu - însă m-am simţit altfel... Pur şi simplu nu eram în elementul meu. Aşa că am redevenit ceea ce ştiu să fiu cel mai bine: visător. Normal, viaţa este viaţă, mergem la birou, desfăşurăm alte activităţi etc... Dar a visa nu exclude munca de zi cu zi...

    RăspundețiȘtergere
  2. Pragmatismul..uneori cred ca asta este problema cea mai mare a lumii..de ce trebuie sa fim pragmatici? nu spun ca asta nu e bine, dar putini sunt cei care inca mai viseaza nu cei pragmatici, deoarece in societatea zilelor noastre , visele sunt considerate pierdere de timp si toti renunta la ele, mai devreme sau mai tarziu. Intrebarea care ti-o adresez eu acum este: fara vise ce am fi?

    RăspundețiȘtergere
  3. dincolo de acest cuvant,pragmatism,e clar ca exista o complexitate de insusiri omenesti,si de asemenea si dincolo de cuvantul visator,cheman in noi insusirile care le dorim,dar gandeste-te ca nu vom putea sa ne cunoastem pe de-a intregul,o viata intreaga,din pacate.

    RăspundețiȘtergere
  4. Buna visatoareo...am dat intamplator peste blogul tau cautand pe google anumite lucruri.

    Postul asta si inca unul despre tristete sau ceva de genul, mi-au dat adus aminte de o prietena de-a mea, pe care o vad la fel ca tine. E tot o visatoare si exact asta imi place la ea...putini oameni isi mai permit sa viseze, prinsi fiind in viata cotidiana, care intr-adevar cere pragmatism. Cred ca o admir pt asta, pt faptul ca isi permite sa viseze, ceea ce si eu fac, insa din ce in ce mai putin.

    Oricum ideea era ca si firea ei visatoare se zbate intre extreme.. e prinsa intr-o relatie care ca si tine, ii reprima naivitatea si starea meditativa, caracteristici pe care le iubeam. O vad cum se schimba si cum incearca sa devina pragmatica, cum incearca sa para ceea ce nu este, cum respinge tot ce ii placea inainte (ma rog, aproape tot). Mi se pare ca incearca sa scape fix de ceea ce vad eu a fi esenta ei, iar asta mi se pare trist. De ce? Pt ca el este un om pragmatic care ar lua peste picior un om atat de visator....si cum ai zis si tu, nici prea tolerant nu e. Asemanarea dintre voi doua mi se pare atat de mare...

    De ce iti scriu toate astea? Pentru ca ei nu am curaj sa i le spun (nici nu stiu daca e vorba de curaj sau de dorinta de a-i da libertate...e suficient ca i se ia oarecum libertatea de a visa, nu as vrea sa-i iau si eu liberatea de a fi fericita fara sa fie judecata). Pentru ca nu stiu cum le-ar interpreta, mai ales ca stiu ca-si fac planuri de viitor impreuna (tie ti le pot spune pt ca nu te cunosc si nu ar avea ce sa se intample). Sunt la poluri multe prea opuse (cei doi), ceea ce ar fi chiar in regula, daca ar exista toleranta si respect pentru ceea ce reprezinta celalalt, fara ca unul din ei sa fie nevoit sa se schimbe...atat de mult.

    Sper ca tu sa iti dai seama ce vreau sa zic. Nici o persoana nu merita sa lasi o buna parte din tine la o parte...de ce nu devine el un visator..sau de ce nu iti acorda el credit sa faci ceea ce iti place... si chiar sa te incurajeze, sa-ti respecte parerile, idealurile, perceptiile asupra vietii, visele!

    Eu tin mult la ea, insa ma doare cand o vad cum se schimba in ceva nu o reprezinta si cum isi anuleaza singura perceptiile, mai ales cand o vad ca neaga sau pur si simplu nu-si da seama, nu stiu exact...insa lasa senzatia ca totul e minunat, cand eu vad bine ca nu e!

    Cu speranta ca nu vei face la fel si ca vei ramane o visatoare, inchei aici.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Corina: Sa stii ca eu multe zic si putine fac! Oricat de mult mi-as dori sa devin pragmatica nu-mi iese...sau cel putin asa cred...sau poate ca ma schimb si eu si nu-mi dau seama. Totul e posibil...Oricum, nu am incercat sa ma schimb pt el neparat, ci pt ca sunt de parere ca in ziua de azi, in societatea in care traim e nevoie de oameni pragmatici, cu capul pe umeri. Vad asta tot mai des in jurul meu. Si ma lasa pe ganduri.
    Intr-adevar, asemanarea dintre mine si prietena ta e f mare, si probabil ca si ea, ca si mine, il admira in sinea ei pe prietenul ei tocmai pt ca e un pragmatic, ca vede altfel lucrurile, ca se descurca altfel in viata, lucru pe care ar vrea si ea sa-l obtina. Eu nu judec oamenii deloc, si probabil asta face si ea, il accepta asa cum e. Nu consider ca diferenta asta -unul pragmatic, celalalt visator- dauneaza relatiei. Fiecare ia ce considera ca e mai bun pt el de la partener, nu tb neaparat sa se schimbe de dragul lui/ei. Ca sa-ti spun drept, de cele mai multe ori, tocmai firea mea mult prea visatoare a dat nastere la anumite neintelegeri si contra argumente, si asta pt ca in general am tendinta de nu ma exprima corect, si mai mult, exagerat si complet eronat. Si cand realizez ca incep sa aberez, deja celalalt e scos din sarite si are perfecta dreptate. Cand ma pun in locul lui, realizez ca si eu as fi reactionat exact la fel. Am tendinta de a face din tantar armasar si de a-mi imagina niste scenarii demne de Oscar :) Asta ma pune pe ganduri. Momentan, incerc sa ma educ, sa scap de tendinta asta de a exagera pt ca nu duce la nimic bun. Si sa stii ca reusesc :)Nu stiu daca intelegi ce vreau sa zic aici, dar cred ca fiecare stie cel mai bine ce e in interioul propriei relatii, indiferent de aparente.
    Eu nu am zis ca ma voi transforma radical intr-o pragmatica, ci voi incerca pe cat posibil sa-mi condimentez viata si comportamentul cu o picatura de pragmatism. Postarile pe acest blog si citirea altor bloguri asemanatoare reprezinta evadarea mea din cotidian. In esenta, sunt si voi ramane o visatoare!
    Asa cum si tu ai zis, si tu visezi, dar din ce in ce mai putin. Te intreb acum: de ce? Probabil din aceleasi motive enumerate de mine mai sus. Te schimba inevitabil societatea.
    P.S. Ce anume ai observat la prietena ta care te-a facut sa realizezi ca se schimba intr-o pragmatica? Sa vad daca ma regasesc in descriere:D

    RăspundețiȘtergere
  6. amalgamul de sentimenete care le traiesti sunt similare cu cele traite de mine(ma rog..cele mai multe usnt identice:D)...spuneai ca nu ai nicio prietena...de fapt ai..ai un prieten minunat ...Dumnezeu..:)

    RăspundețiȘtergere
  7. si continua sa visezi..viseaza cu ochii deschisi..si incearca sa duci la indeplinire ceea ce visezi..chiar daca va fi doar pt o secunda(laly_byank@yahoo.com)

    RăspundețiȘtergere
  8. @Anonim: La vise nu voi renunta niciodata, n-am cum...si nici nu vreau :)si voi incerca pe cat pot sa le materializez.

    RăspundețiȘtergere