marți, 5 mai 2009

Daca viata ar fi muzica ...

Daca viata ar fi muzica, ar trebui sa invatam sa o ascultam, sa-i intelegem acordurile si sa intram in ritmul ei. Un pas gresit si putem strica totul. De regula nu ne alegem noi muzica, ci trebuie sa stim sa dansam pe acordurile impuse, sa ne alegem pasii corecti. Se mai si intampla sa fim pe langa muzica dar intotdeauna se gasesc persoane care sa ne indrume, sa ne invete cum sa dansam corect. Trebuie doar sa le cautam, iar atunci cand le gasim trebuie sa le pretuim. Unii n-au deloc ureche muzicala, dar si asta se poate indrepta. Mai e si cazul celor care se razvratesc si vor sa compuna ei alta muzica. Da, dar problema e sa si stie cum sa danseze pe ea, nu e de ajuns doar sa o asculte. Si chiar daca se descurca, ar trebui sa se gandeasca si la cei din jurul lor, care s-ar putea arata iritati de noile acorduri, cu care nu erau obisnuiti. Nu poti sa impaci pe toata lumea. Important e ca tu sa nu iesi din ritmul impus de tine. Daca vrei cu adevarat, poti tine pasul. La inceput poate parea greu, dar pe parcurs ajunge sa-ti placa.

Pasivitatea nu e o optiune prea buna. Daca pozezi doar in ipostaza de spectator, s-ar putea sa nu ajungi niciodata sa intelegi muzica cu adevarat. Nu e de ajuns doar sa asculti acordurile sau sa privesti cum danseaza altii, trebuie sa iti afirmi propriul stil de dans, care, pe cat de incitant poate sa li se para unora, pe atat de plictisitor si enervant poate sa fie pentru altii. Important este ca miscarile voastre sa nu se intersecteze, si atat timp cat fiecare isi vede de dansul lui si nu-l deranjeaza pe celalalt e foarte bine. Nu de alta, dar pot lua nastere tot felul de conflicte care nu sunt de dorit. Intruziunea in dansul cuiva nu e intotdeauna bine primita. 

Cu toate acestea, vine si vremea in care in care ne saturam sa dansam singuri, desi ne descurcam de minune si asa. Simtim nevoia sa avem langa noi un partener, care sa desavarseasca dansul. Doar impreuna putem atinge perfectiunea in dans. Chiar daca receptarea sunetelor este similara sau diferita, amandoi partenerii trebuie sa se sincronizeze, sa se muleze dupa stilul partenerului sau dimpotriva, sa realizeze un dans de exceptie individual, dar abordand acelasi stil de muzica. Telul  este intotdeauna comun: acela de a nu iesi din ritm si de a starni admiratia celor din jur, care vor ajunge sa doreasca sa danseze asemenea celor doi. Sigur, se mai intampla si ca unul din parteneri sa incurce pasii, dar celalalt ii este intotdeuna alaturi ca sa-l corecteze. Important este ca nici unul din ei sa nu renunte, oricat de obositor i s-ar parea la un moment dat. Satisfactia pe care ar avea-o in finalul dansului este mai mare decat orice sacrificiu asumat.  

Asadar, dragii mei, ascultati muzica la maxim in fiecare zi si lasati-va purtati de magia dansului in felul vostru unic!

9 comentarii:

  1. Un sfat excelent. Numai muzica reuşeşte - de fiecare dată, aş spune, subiectiv fiind - să ne scoată/extragă din stări în care nu ne simţim deloc bine. Prin muzică renaştem precum natura în primăvară. Indiferent de genul pe care îl preferăm (gusturile fiind acelea care sunt şi nu trebuie să le discutăm)... Dansul... Hmmm. Chiar şi viaţa în doi este un dans în care încercăm să ne sincronizăm paşii... Foarte bună postare, o spun din toată inima.

    RăspundețiȘtergere
  2. http://www.youtube.com/watch?v=zlfKdbWwruY

    RăspundețiȘtergere
  3. @Cristian: Daca invatam sa o ascultam, muzica ne poate spune foarte multe si asa cum ai zis si tu, ne face sa renastem spiritual. Multumesc din suflet pentru aprecieri! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Anonim: Multumesc pentru link! Superb dans :) E incredibil ce a putut realiza tipul respectiv...sa aduni atata lume si pt cateva momente sa faci oamenii sa uite de toate problemele, sa se abandoneze total in dans...superb!

    RăspundețiȘtergere
  5. Pentru mine, muzica este modalitatea cea mai simplă - şi cea mai frumoasă, totodată - de a păşi liniştit pe potecile care duc, de fiecare dată, într-o lume neafectată de zgomotele cotidiene...

    RăspundețiȘtergere
  6. "Important e ca tu sa nu iesi din ritmul impus de tine."

    intrebarea mea e...si daca iesi? de ce trebuie sa fie tot atat de previzibil? ce pierzi? admiratia celor din jur (asta inseamna ca nu dansezi pt tine, ci pt ceilalti)...ce mai poti pierde?

    greselile sunt omenesti si bine venite atat in viata cat si in dans...oricat de greu ne-ar fi sa recunoastem o greseala ne invata mai multe si ne aduce mai multa satisfactie dupa ce o descoperim decat o reusita!

    asa ca....cat de important e sa nu iesi din ritmul pe care ti l-ai impuis la un moment dat?

    RăspundețiȘtergere
  7. am uitat sa pun virgula dupa 'recunoastem'

    RăspundețiȘtergere
  8. @Corina: Pai din moment ce tu ai ales ritmul, a fost o alegere deliberata a ta, normal ar fi sa-l respecti, sa nu te incurci, ca doar tu l-ai ales (in viata, cand pornesti pe un drum, faci tot posibilul sa reusesti ce iti propui aka nu iesi din ritm). Si, bineinteles, si aici exista posibilitatea erorii, nu am exclus-o niciodata. Dar totusi nu sunt de acord ca o lectie invatata din urma unei greseli ne aduce mai multa satisfactie decat o reusita. Posibil sa contribuie la realizarea acesteia, dar nu cred ca este mai mare ca insemnatate. Si ultima intrebare :P Este important pt tine sa nu iesi din ritm,sa-ti demostrezi tie ca se poate, nu celor din jur.

    RăspundețiȘtergere
  9. en fin...io gandesc un pic diferit...mi se pare ca lumea isi face prea multe griji in ultima vreme, de-asta sunt atatea frustrari si atata stress, pt ca ne cramponam pt chestii care poate nu sunt atat de importante, de ce sa cautam sa fie totul brici, sa ajungem mici robotei care numai lupta sa faca lucrurile bine...

    e normal sa vrei mai multe de la tine, sa-ti demonstrezi ca poti, insa asta in lucruri care te provoaca cu adevarat, nu pentru fiecare chestie, pentru ca ai tu un ritm pe care ti-l impui..de ce sa ni-l impunem si sa nu luam totul asa cum vine cu bune si rele..

    nu incerc sa conving pe nimeni de nimic, am doar alte principii si ultimul an, asa cum l-am trait si prin toate provocarile de care am avut parte mi-am dovedit inca o data cat de importante sunt greselile pt ca un om sa invete (si cand zic greseli nu zic sa o tii dintr-un esec in altul, insa sunt normale si chiar pline de invataminte!)...

    din nou parerea mea, bazata pe ceva experiente mai importante sau nu...

    RăspundețiȘtergere