miercuri, 30 septembrie 2009

Umbre si lumini


Umbre si lumini pe cerul vietii mele...Stele care cad in neantul realitatii de care ma simt inlantuita, fara scapare...Ici, colo cate un nor ratacit brazdand singuratic partea sa de cer, mergand cu nepasare catre iminentul sfarsit din bratele atotputernice ale vantului, care-l va descompune fara mila... Un stol de cocori brazdand cerul la apus, ducandu-mi cu el gandurile departe, departe, intr-o alta lume,  o noua viata...Raze de soare se ivesc razlete, jucandu-se cu sentimentele mele, amestecandu-le si transformandu-le intr-o paleta de culori sumbre...Apoi se asterne noaptea si ma las invaluita de lumina blanda lunii, cu aerul ei mistic si mereu incitant, purtandu-am pe aripi de dor...Zorii zilei ma gasesc sorbind cu nesat roua diminetii, purificandu-mi sufletul...Inima incepe sa-mi bata, soptindu-mi ceva magic...O ascult si zambesc...Ma pierd in albastrul cerului si visez...visez la rasaritul soarelui care va alunga ceata din inima mea...

2 comentarii:

  1. "Apoi se asterne noaptea si ma las invaluita de lumina blanda lunii, cu aerul ei mistic si mereu incitant, purtandu-am pe aripi de dor...Zorii zilei ma gasesc sorbind cu nesat roua diminetii, purificandu-mi sufletul..." - cu astfel de gânduri nu poate fi decât un mare BINE în suflet...

    RăspundețiȘtergere
  2. toate la timpul lor ... important este sa nu incetam a cerceta, a dori si a visa! ;)

    RăspundețiȘtergere