marți, 10 noiembrie 2009

Golus suflaetescus


Carui fapt se datoreaza golul pe care-l am acum in suflet? Stau si ma intreb daca imi lipseste ceva cu adevarat sau e doar in inchipuirea mea. Tic-tac, tic-tac, ceasul de pe perete pare ca nu vrea sa conteneasca din ticaitul sau vesnic, aducandu-mi aminte mereu ca viata se scurge usor, usor pe langa mine, fara ca eu macar sa-mi dau seama. Sau poate ca imi dau seama la un moment dat, dar tot nu pot sa schimb nimic. Incep sa ma satur de starea asta si as vrea sa-mi gasesc puterea sa schimb ceva, dar nu ma lasa el ...golul.

As putea descrie golul asta ca o mica planta care a inceput sa creasca in interiorul meu...sufletesc. Si chiar nu-mi dau seama cum face de creste pe zi ce trece, din moment ce eu n-o ud, n-am grija de ea, din contra, as vrea sa-mi dea pace si sa se ofileasca odata. Totusi, mi-am dat seama ca de fapt tot eu o mentin in viata, hranind-o fara sa vreau in fiecare zi cu cate un strop de monotonie, de izolare sociala, de dorul vremurilor trecute, dar mai ales, de sperante fara nicio baza concreta. 

Si totusi cum de a ajuns samanta golului tocmai la mine in suflet? Cine a sadit-o? Mi-e tare teama ca am creat-o chiar eu in laboratotul meu sufletesc...As vrea sa pot sa o modific genetic si sa o transform intr-o Sufletus Fericitus ...


3 comentarii:

  1. "Sufletus Fericitus" - îmi place ideea...

    RăspundețiȘtergere
  2. Totul depinde de tine. Intra in laboratorul ala si incearca sa creezi acest "sufletus fericitus". Identifica ceea ce te face fericita si nu mai sta pe ganduri. Succes.

    RăspundețiȘtergere
  3. Stiu ca totul depinde de mine, dar... E foarte greu...Merci de comm!

    RăspundețiȘtergere