Îmi simt sufletul animat de emoții puternice. Parcă aș fi renăscut din propria ființă, ca un rezultat al frământărilor din ultima perioadă. Mă simt puternică, deși sunt încă slabă; curajoasă, deși încă îmi e frică; optimistă, deși mă mai apasă ganduri negre. Mă simt de parcă aș trăi în viitor, de parcă nu ar mai fi trebuit să fac PASUL și aș lua-o de la 0. Adică exact ce îmi doresc. Cu excepția faptului că TREBUIE să fac pasul, ca să o iau de la 0...
Azi am avut atâtea ocazii să deschid subiectul, și totuși nu am făcut-o. De ce? Ultima dată a vorbit el despre asta și apoi iar s-a lăsat liniștea. Niciunul din noi nu mai vorbește despre asta.
Am ajuns la concluzia că e mai bine să nu mai aștept nimic, pentru ca astfel să se întâmple CEVA. Poate că e mai bine să nu mă mai gândesc la asta și poate circumstanțele mă vor aduce exact unde îmi doresc. Adică voi aștepta ca lucrurile să se întâmple de la sine. Oare e bine? E posibil doar să mă amăgesc, crezând astfel că nu aș fi decât indirect responsabilă de rezultatul dorinței mele de schimbare. Well, time will tell. Hopefully, not much time ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu